secetă…

secetă…

 

 

 

 

e secetă

 

pământul înghețat

respiră sacadat neputința rodirii

 

norii se frământă

departe

agățați de un cer plumburiu

 

se aude geamătul crunt al vântului

 

totul e uscat

 

mi-e sete

mi-e sete de tine

 

cum trupul tău din trupul meu s-adapă

şi trupul meu din trupul tău ia foc

 

mi s-a înseninat privirea

după ce te-am plâns torențial

 

 

pământul a crăpat de secetă

dar soarbe iubirea cu setea seminței

 

 

miruț@ & @ndrei  ❤  filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a treizeca zi de noiembrie în București și Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

bacoviană de noiembrie

 

 

bacoviană de noiembrie

 

sunt toamnă

sunt frunză

patimi și dor

mă doare de galben poemul și trist

mă doare apusul ca un amor

mă doare o noapte de patimi de Liszt

 

sunt singur

departe

în noapte și frig

eternul se curbă amar

și despic

cuvinte cu lacrimi și sânge

în plic

pun tăceri rătăcite pe  nuanțe de Grieg

 

sunt singur

fereastra

plânge amar

din lună cad lacrimi

și ochii mei ard

e ultima toamnă

un ultim calvar

încet trece luna cu palidul fard

 

 

 

 

 

 

@ndrei  ❤  filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a opta zi de brumar în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

 

 

 

 

noiembrie parcă

 

 

noiembrie parcă

 

-         doem -

 

 

parcă era veșted

spre toamnă

și sâmbătă

sau parcă era doar o dimineață rece în care soarele picotea încă

învăluit într-o ceață perfidă

 

parcă era amar

spre singur

și galben

 sau parcă  era doar tristețea luată de la capăt

în care genele tale

mi se împleteau din nou

pe ghergheful difuz al cerului

 

parcă era o clipă despicată de o bătaie de aripă

sau de inimă

ca o fereastră deschisă spre verde

 

 cine știe?

 

în care degetele tale mi se răsfirau pe respirație

cântând

atâta suferință

atâta dorință

 

parcă era o bătaie de aripă cu pieptul deschis spre albastru

 sau poate îngerul meu s-a trezit brusc să-mi așeze în păr

 respirația ta

 

parcă era lumină

da, lumină

 

sigur era devreme spre greu

 

și parcă era o zi

da

da

era noiembrie

o altă zi de noiembrie

așteptându-te

la capătul unui poem îndulcit cu o toamnă vestedă

 

miruț@ & @ndrei  ❤  filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a cincea zi de noiembrie în București și Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™