Evident că din demiterea lui Voiculescu s-a creat, artificial -bineînțeles, ditamai criza, cu scopul mai mult sau mai puțin lizibil ca fiecare să tragă cât mai mult pe turta lui. Nimeni, dar absolut nimeni nu a căutat să demonstreze că Voiculescu nu a greșit, ci toți s-au repezit să-l sfâșie pe Câțu pentru că nu a consulat coaliția pe o decizie care îi aparține in mod limpede primului ministru! Păi dacă eu sau tu, cititorule, ai fi factorul decident și ai cere unui subordonat să execute o acțiune, iar el (subordonatul) ar executa cu totul altă acțiune, care nu numai că nu este cea pe care ai cerut-o tu, dar este si pe cu totul altă direcție decât aceea pe care ai gândit-o tu, atunci ce ai face? Nu ai lua acțiunea ta și i-ai da-o altcuiva spre executie, iar pe subordonatul incompetent sau cu probleme de subordonare, nu l-ai pune pe liber?
Toată lumea s-a repezit să afirme că Voiculescu a fost dat afară pentru ceea ce urma să facă, ceea ce e eronat. Mai mult decât atât. USR poate numi pe altcineva care să ducă actiunile gândite de predecesorul său.
Eu, dacă, ad absurdum, aș fi fost premier și m-aș fi confruntat cu acte de insubordonare de genul știute deja as fi procedat fix la fel.
După ce că și așa are o misiune foarte grea se mai și confruntă cu astfel de membrii ai cabinetului care fac ce le trece lor prin cap.
Cabinetul este unul singur, nu sunt trei cabinete, câte unul pentru fiecare partid.
Subliniez că nu sunt fan PNL și nu am votat cu ei.
Dar Câtu are dreptate de data aceasta.
Iar Barna dă dovadă de totală imaturitate politică. Nu pentru întâia dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu