luni, 30 august 2021





Crezul meu

este un poem  care rescrie Crezul așa după cum l-am simțit eu la vremea respectivă sub o formă poetică. El apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 6 ianuarie 2017

 

Poemul arată astfel :

 

 

 

Crezul Meu

 

 

 

Cred într-Unul Dumnezeu

Tatăl

al tuturor făcutelor şi nefăcutelor

al cerului şi al pământului

al apei şi al focului şi al vântului

al zborului şi al dorului

al semnului şi al cuvântului

al Totului într-unul întreg

El

Unicul

 

Cred în esența iubirii

ca sens

acolo unde nu mai e decât lumină

şi

Cred că numai Dumnezeu este Cel

care a pictat acest univers

 

Cred în Divin

că este etern

şi lumea este numai un prag către el

şi cred că

apa şi vântul şi focul şi pământul sunt pline de El

 

Cred în Fiul lui Dumnezeu

Unul născut

Carele din Tatăl S-a născut Lumină din Lumină

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat

născut

iară nu făcut

 

Cel de o ființă cu Tatăl

prin carele toate s-au făcut Timp

carele din Tatăl

S-a născut mai înainte de toți vecii

prin Carele toate s-au făcut

şi văzutu-s-au

 

Cred în Maica Lui

în Fecioara Maria

Cea mai înaltă decât toate cerurile

şi mai adâncă decât toate apele

şi cred în iubirea Ei până la ultima lacrimă a ființei mele

 

Şi întru Duhul Sfânt cred

Duhul de viață Făcătorul

Carele de la Tatăl purcede

Acela care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit

 

Mărturisesc sensul şi semnul Botezului spre iertarea păcatelor

şi-aştept viața veacului ce va să vie

şi să m-aştern în lumină

la rândul iubirii

aştept

 

sunt Semn din Semnul Celui Drept

Amin!

 

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

sâmbătă, 28 august 2021

rugăciunea cea dinspre întoarcere





 rugăciunea cea dinspre întoarcere

 

 

ca şi cum aş aduna tăcerea pietrei

ca şi când aş risipi prea plinul norilor

în fiecare poem

şi din adâncuri

desculț aş striga

de nemărginirea dorului

mă întorn

către Tine

Maică

a tuturor luminilor

purtătoriu de semn

creator clepsidral

de ritual

în eterna iubire

de

Dumnezeu

mă întorn către Tine

cu gustul de zbor

pe buzele arse

 

sunt doar un capăt de lumină

respirând cât lacrima unei ferigi

coborând pre cuvinte

printre ramurile de brad

ale zilei care nu rămâne

 

primeşte-mă

şi primeneşte-mi strigătul

cel de Tine nesățios

căci de Tine mi-s plin

şi-s rebel în liniştea Ta

 

primeşte-mă la pieptul Tău

că mi-s de Tine

prea binecuvântat

cu a Ta preaiubire

şi-am să vin

acum şi pururea

în vecii vecilor

 

AMIN!

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

https://www.buzzsprout.com/1760769

 https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

În podcast recită autorul

Înregistrarea este făcută în Mănăstirea Valea Bistrii.

marți, 24 august 2021

lespedea facerii pre numele meu




 lespedea facerii pre numele meu

 

 

 

ceartă-mă

iartă-mă

cheamă-mă

teamă-mă

să curg înlăuntrul pasului celui spintecat de umbre

cu ultimul sărut din brazda lunii

la sabatul poemului

pe tărâmul ăsta desculț

al nostru cel de binecuvântat dăruit

unde soarele se coace în curbura mării

și numai păsările se înfruptă din el

 

ceartă-mă

iartă-mă

apă-mă

adapă-mă

să despletesc secundele fiecărei respirații

și curcubee de foc să curgă înlăuntrul meu

pe când mă desfac în spații interioare

ca a florii ninsoare

 

 

teamă-mă

seamănă-mă

pe celălat tărâm

unde ne e doar noi

din tăcerea preacuvântului

cel de dinaintea îmbrățișarea dintâi

celei de după ultimul apus

 

o

patimă a plângerii

curgerii

doar

verbul acesta nestăvilit

mai dă iama

pe ici

pe colo

sfredelind timpul

și învățând pietrele

să încălzească

lumineze

să iubească

în cheia strigătului

 

prevestitoarea poartă

secreta stea căzătoare

a timpului jelitoare

m-a învățat să mă unduiesc jur împrejurul tău

să îți arăt cu degetul

oarele

din care încă nu ne putem înfrupta

până ce nu vom descoperi în noi miezul durerii

din care curge lumină până la absență

și vom păși desculți

pe alt tărâm al iubirii

 

mi-amintesc curgerea clipei

nu trecutul

nu viitorul

ci pasul săvârșirii

nașterea nașterii

 

nu mai știu ce vine

pentru că nu vine nimic

nu pleacă nimic

cheia e în curgere

ca semn

nu devenirea

ci devenirea devenirii

 

asemeni tătânelui meu

asemenea moșilor și strămoșilor mei

eu vin din curgerea luminii

sunt un foton dezlipit de la țâța maicii mele

un urlet

o durere

așezată pe patul unei limbi încă nedescoperite

 

un fel de chemare

un fel de țărm de cuvinte

 

nu-mi spune că nu ai cheia fântânii

în care să-mi spăl rănile

și să-mi botez strigătele

cele dezlegate de zor

 

în fond

aici

infinitul a crăpat de atâta lut

păzește-mă de mine

mamă

de suspine leapădă-mă

nimic nu seamănă cu nimic

tot ce se întâmplă azi

e o erată

la

lacrima desfăcută la piept a iubirii

despletite

de chipuri

 

aprinde-mă

desprinde-mă

ceartă-mă

iartă-mă

apă-mă

adapă-mă

închină-mă

aprinde-mă

sub crucea cerului

adie-mă

lumină

 

miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui cuptor în a douăzeci și patra zi în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™