toamnă. Şişkin. o schiță
I
curg valurile în aripile mele întinse
şi drumurile curg apusurilor
şi strigătele țâşnesc asemenea pumnalelor
şi cerul rănit de moarte geme
gutural
şi autumnal se târăsc paşii în reverele timpului
întotdeauna întârziat
la propria sa însămânțare
la propria sa înmormântare
căci întotdeauna este ieri
înainte de a fi azi
şi după a fi mâine
când curbându-mă apusului
mă întorc în divin
în forma cuvintelor
cuvântând înlăuntrul corăbiei cetății
până la semn
şi căteodată mi-e dor a iubi doar vântul
şi necuprinsul toamnei
celei înmuiate în amnarul apusului
curge-mă deci femeie
curge-mă şi plânge-mă
la țărmul tău
feudal
Konstantin
a 11-a zi a lui avgustu
în cetatea lui Bucur
Copyright © 2016
ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™,
All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu