poeme: călător fără de umbră

marți, 28 iunie 2022

călător fără de umbră

mi-e toamnă până la prăsele

și mii de kilometri dor

se culcă noaptea în ulcele

și de prin zori tăceri mă dor

te-aș trage noaptea peste mine

să mă-nvelesc cu trupul gol

dar nu e nimeni să-mi aline

cuvântul rupt din asprul dor

miroși a mine printre patemi

tu îngerești a noi sublim

din trupul tău odihnă cată-mi

în visul tău cu har de crin

mi-a tine până la durere

și drumuri rupte-n lacrimi mor

aș vrea să-mi fi alean și zbor

mi-e toamnă până la prăsele

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a douăzeci și opta zi de cireșar în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

poeme