despre porţi şi despre stări de fapt
Motto: „poarta aceasta era hărăzită numai ţie”
Franz Kafka
dis-de-dimineaţă ţi-aş fi dat toată inima mea
dar era ceață și
poarta era dată larg de perete
şi-năntru durea de vaiet vântul
la prânz am trecut să-ţi
aduc trupul meu
şi zilele mele
împachetate în ziarul local
dar bătea un vânt sec și
poarta scârţâia egoist
cu glas de femeie rănită
pe seară am coborât din
maşină
să-ţi ofer tot ceea ce am înţeles eu din viaţa asta
dar era beznă și
poarta era pe jumătate
închisă
şi lacătul atârna cu gura deschisă şi uşor într-o
parte
amar
mi-am dus mâna la ochi
şi mi-am şters sensul
picăturilor tuturor ploilor din sufletul meu
apoi am tras poarta cu
putere şi-am închis lacătul
se-ntuneca devreme....
...era
iarnă
Poem inclus în volumul “Poeme îmblânzite de lăcrimare”
Copyright © 2015 ANDREI FILIP BURDUȘA™,
All Rights Reserved
