Absență bacoviană

 

Absență bacoviană

 

 

Atât de toamnă și atât de galben

Și colbul trist se-adapă-n depărtare

Din versuri risipite pe cărare

Atât de toamnă și-un apus în carpen

 

Atât de galben și atât de toamnă

Și timpul curge peste noi în patimi

Se veștejește în fereștri o lampă

Și caii ruginesc în tandre lacrimi

 

Atât de galben și atâta teamă

Singurătăți scrâșnesc din dinți în noapte

Desperecheate inimi curg în aspre șoapte

Atât de galben și atât de toamnă

 

Pe lespezi zorii întârzie să cearnă

Din versuri curg sub streașini putrezi norii

Se-aud în depărtări plecând cocorii

Atât de galben și atât de toamnă

 

Atât de umed și atâta toamnă

Când galbenul  din patimi stă să cearnă

Și luna seceră din inimă o teamă

Câtă tristeță fără tine

doamnă

 

 

 

 

@ndrei  ❤  filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în ultima zi de octombrie în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

poem de patima cuvintelor

 

poem de patima cuvintelor

 

 

 

 

dervișul păși în rândul cuvintelor aprinse

cu ochii lui de nisip de stele

și-mi spuse

 

cu cât mă dezbrac mai tare de petale

cu atât miros mai adânc a înger

 

și-apoi păși într-un vers

al cărui capăt

l-am legat

cu lumină de o pasăre-fântână

și-mi spuse din nou

 

deschide-te

 

deschide-te poartă a porții

 

și eu m-am deschis

și pe poartă a țâșnit lumină

 

și lumina

la primul déjà-vu

a făcut la dreapta

pe buzele arse ale poemului

 

pe sub poem

tocmai trecea o femeie

și mirosul ei de patimă

trecea prin sângele meu gâlgâind

 

și iarăși l-am auzit pe derviș

rostuind-și geometria fervorii

și ridicând brațele lui de nisip fierbinte

înspre de piatră ale fântânii

 

și el spuse

iubește-mă

și eu te-am iubit pe tine

și el m-a iubit pe mine

 

în timp ce

pe aceeași pagină

următorul tramvai se oprea la peronul poemului

 

și eu coboram în poem

și tu coborai în poem după mine

și el cobora în poem după noi

 

rece de sete

 

în pasărea-fântână se făcu rece de răsărit

și tu curgeai în mine cu gust sărat

la țărmul dervișului

cel de nisip și sticlă

acolo unde se făcu ruginiu dintr-o dată

și mirosea a toamnă

de galben-ruginiu

ca de poem

aprins

de patimă

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a zecea zi de brumărel în București

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™