bacoviană de capăt
de drum
e-atâta
iarnă-n mine
și
mă doare
din
paseri curg tăceri pe cer de plumb
și clipă după clipă un orologiu moare
și
noapte după noapte mă trezesc mai strâmb
au
ruginit și zorii și scârțâie lumina
nefericit
trecutul se vinde tot mai scump
din
putrede orașe se scurge hâd doar vina
de
a trăi măcelul în trupul tot mai strâmt
nici
moartea nu e gratis
se
vinde pe sub mână
e-un
trafic disperat pe sensul interzis
eu
aș muri și astăzi
dar
nu am bani de lună
să mi-o
aprind la capăt în chip de ultim vis
e-atâta
ceață-n patemi
și-atâta frig în oase
cuvintele
se crapă și cad intre dureri
m-aș
duce către casă între aprinse coase
și-aș
trage peste mine poemul către ieri
e-atât sfârșit în toate
și
nici un început
e
ultimul sezon din ultimul tramvai
e-un
ger cumplit în inimi și-am
înghețat în rai
și
vreau să mă acopăr
cu un amurg de lut
@ndrei
filip ©onstantin burdușa™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu