nu am nici o nemărginire aproape să-i arăt ochii tăi întunecați de lacrimile trupului meu scurs pe streașina zilei care tocmai trece
nu mai e nici un drum
nici o potecă să ducă la sufletul tău închis într-un seif putred
nu mai sunt vise
trepte
strigăte de cioburi
de raze
de speranțe deșarte
nu mai suntem noi
ci umbrele
semnele lăsate pe trup
de sărutările
acelor de ceasornic
îmblânzite de foamea
de a fi
nu mai am nici o nemărginire aproape ci numai un gust al eternității de necuprins
andrei filip
bucurești
11 ianuarie 2006 – 18 ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu