poeme

https://burdusas-podcast.podsite.io/

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

rugăciunea sacrificiului deplin la ceas de mare taină

rugăciunea sacrificiului deplin la ceas de mare taină

În numele Tău

curg lumi apuse pe pietre ce plâng

vin semne pe semne şi dau în pârg

râuri se umflă şi ard nechezând

e moarte deplină aici pe pământ

vin semne din semne pe pietre crăpând

şi-n răni de lumină sânger curând

şi lumile curg ard râuri şi plâng

şi sudul de sud şi nordul de flud

şi vânturi se rup din timpul cărunt

se farmă tăcerea în plopi de cuvânt

vuieşte durerea în lemnul cel sfânt

vin semne cu semne ce-nseamnă curând

cuvânt de cuvânt pre moarte călcând

când curb se roteşte tot cerul în vânt

plăpând plânge luna pe roți de mormânt

căci moarte nu este ci doar e pământ

învie lumina din semne ce plâng

şi paşii clepsidrei se scurg şi se frâng

e vremea să plec la Tatăl cel Blând

cu moartea pre moarte cuvinte săpând

dă-mi Doamne iubirea să mă frământ

dă-mi Doamne tăcerea cea din cuvânt

dă-mi Doamne puterea din lemnul sfânt

dă-mi Doamne Lumina lumină să cânt

în poem de lumină iubirea săpând

acum și-n vecii de veci luminând

In slava Ta eu sunt Cuvânt

Amin!

Iartă-mi , Doamne, păcatele

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://burdusas-podcast.podsite.io/

Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

în religia iubirii II

în religia iubirii

Doamne

sunt atâta de bătrân

încât abia acum înțeleg apa

rotunjind muchiile zimțuite ale zilelor apuse

în vaierul vântului care aduce solstițiul

Doamne

sunt atâta de bătrân

încât lacrima a înflorit în fântână într-a lunii măsură

sărutând tristețea cu deplinul tăcerii

în mireasma reginei nopții

Doamne

sunt atât de bătrân

incăt ochii au prins rădăcini de chihlimbar

în trilul privighetoarei irupt întunericului

în semn de pavăză liniştii

şi-n cenuşa luminii

abia aflu loc

să îngenunchez

la locul rugăciunii celei lăsate drept zălog

următoarei ferestre

care se va deschide

în religia iubirii

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://burdusas-podcast.podsite.io/

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

în religia iubirii I

” în religia iubirii”

este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

În istoriografia personală este datat în 7 iunie 2016

Poemul arată astfel :

în religia iubirii

ascultă

cum se strecoară printre pietre singurătatea apei

prelungă şi cristalină

fărâmând în întunericul limpede

şoaptele cele atât de departe roditoare rostuind singurătatea-mi

în parfumul de mâna Maicii Domnului

adâncindu-mă cu lacrima lunii

pe pieptul de granit al unei lumi pustii şi întristătoare

în care picură noaptea în forme prelungi de lacrime

ascultă-mă

cum îți scriu numele

împletind zefirul cu suspinul fierbinte al şoaptei abia rostite

pe umerii tăi cei încovoiați de sărutul meu care arde

până la patima prinsă într-o hologramă plânsă şi ruginită

mâna ta albă şi firavă

purtată de singurătatea apei prelungă şi cristalină

umezindu-mi buzele

în dreptul cuvântului care frânge aşteptarea

într-un vis împlântat în noapte ca un pumnal

risipind polenul miezului de noapte

într-un strigăt straniu

de pasăre-fântână

ascultă

https://burdusas-podcast.podsite.io/

o respirare

” o respirare”

În istoriografia personală este datat în 7 iunie 2016

Poemul arată astfel :

o respirare

liber

rotind depărtările în jurul orizontului roşu

plutind liber pe mângâierile de vânt

care-mi întind aripile până la plutire

în semnul de semn al întoarcerii

acolo unde nu mai sunt doar un punct

ci o stare de-a lungul mişcării

într-un alt fel de a fi

nu aici nu acum

ci doar respirând

adică acel fior intins în aripe cu albastru adânc

curbat în miezul copt şi roşu portocaliu

care alergă de-a lungul simțurilor

până la strigăt

până la ecou şi înapoi

cu un sentiment în crescendo de bucurie

de libertate

de putere de a alege

de plutire către niciunde

şi totuşi către totdeauna

într-o nemişcare ciudat de cuprinzătoare

şi depărtările care aleargă pe dedesubt inexpugnabil

si orizontul care se depărtează apropiindu-se mereu

şi vântul orizontal şi limpede ca un cristal

şi

dintr-odată

lacrima care țipă vertical şi vertiginos

fântânindu-se deplin

în conştiința setei

de sine

până

mine

https://burdusas-podcast.podsite.io/