adică rostuind întunericului tăcerile tatuate clepsidral
pe umerii mei goi curg
nopțile în formă de aripi
şi tăcerile pictează imagini
cu cuvinte curbate
pe secunde despletite din
clepsidrele labirintelor uitate
dintr-o ploaie sosită şi
plecată demult către
ineluctabila tristețe a cetăților
pierdute în deşertul timpului trecut
singur şi prelung în zborul care acoperă întunericul
cu verbe împărțite la tot atâtea deveniri
presar pe rând rostire şi refren
pe curgerile cu care
rostuiesc sensurile poemelor
în care mă descompun în
imagini
lustruite ca pietrele pe
care
acum se scurge apa
încrustată cu o lumină
secată
peste timpul acesta crăpat
în fereastră
până la durere
şi ochii îşi aşează timid
neliniştea
pe tăceri lacustre
desprinse din pânzele de păianjen
ale clopotelor care se împletesc
în sunetul ploii
într-un himeric prezent
rostit trecerii
la limita împlinirii se
defineşte puterea
şi tunetele şi fulgerele
zăbovesc prelung
pe notele cristaline ale
clopotelor
care nu contenesc să tatueze
noapțile
cu rostuiri
ridic privirea
către întunericul peste care
planez în zborul măiastru
al preacuvintelor
şi încerc acelaşi sentiment
de tristețe
ca al valului care izbeşte
țărmul spărgându-se
într-o exemplară jertfă a forței
la poalele divinului
ca hotar de piatră
dincolo de el
sunetul
devine dintr-o dată
semn
şi eu rămân lemn
într-un zbor curb
mărginit de nopți lacustre
întinse clepsidral ferestrelor
prin care zbor fecund
în forme prelinse
pe sunete
înnodate
în cuvinte împerecheate
atingerii
până
la
respirația fecundului
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright
©
2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu