iubirea ca hotar
atât
de aproape
atât
de aproape am fost de tine
iubita
mea aprinsă de suspine
încât
te-am putut simți
sfâșiată
de clipe îmbrăcate în șoapte lascive
cambrându-te
clepsidral
în
fiecare lacrimă
atât
de aproape
lăuntric
și secret am fost de tine
patima
mea efemeridă
încât
m-am aflat coborând înlăuntrul tău
precum
o tăcere deznodată la îngeri de chihlimbar
femeie
ruptă din crini amari
desculță
și coaptă
plină
de sevă
înmugurind
în noapte
pășind
desculță în lacrime fierbinți
coborând
pe trepte adânce de ape rostuindu-se în fântâni
atât
de aproape
atât
de aproape
cad
jumătăți cuvintele la jumătate
concentric
și tandru
dans
dureros
de
frunze
uscate
un
muget de sânge
sărutat
de pământul flămând
de vaietele
valurilor
atât
de departe
atât
de aproape
la
urmă
la
urmă
va
rămâne doar toamna cântând albastru gălbui
pe
o strună veștedă de brumă
toamnă
amară de galben bolnavă
un
ceas înghețat la timpul trecut
un
drum despicat și fără-nceput
o
lume banală aridă și sclavă
iar
din pașii noștri va rămâne doar fum
va
apune tot cerul
va
rămâne doar coama
unui
timp fără cale
unui
destin fără aripi
fără
drum
la
urmă
la
urmă
va
plânge atavic o toamnă dezlegată de frângeri
vor
curge ferestre pe un strigăt dement
din
țâțâni vor trozni
adânce
fiorduri de porți ancestrale
atât de departe
atât de aproape
despletindu-te
din curgeri fragile
înger
de toamnă
cu
cămeșă de zile apuse și tandre
și iubire
abrașă și foarte
foarte
subțire
o
clipă de îngeri
în
vers ne desparte
atât
de departe
atât
de aproape
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
https://www.buzzsprout.com/1760769
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în a douăzecișinoua zi a lui răpciune în București
Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu