către femeia mea sau unu în bază doi
pământul
sângerează de clipe
se
aude cum fierbe sângele în cuvintele împărtășite cu lumină
și
cuvintele strigă către zi
și
ziua strigă către curgere
și
curgerea seamănă durere
atâta
durere că pasărea nu mai poate sta de zbor
iar
clopotul nu mai poate sta de sunetul lui de clopot
pereche
se fac
doi
egal cu unu
râul
este perechea muntelui
marea
este perechea țărmului
trecerea
este perechea fiiri
nu
știu dacă mă poți auzi
până
aici
până
la sita poemului
sub
asurzitorul ritual al scrisului
eu
îl vreau viu
pământul
este plin de sete
marea
este adâncă de cer
viața
e plină de morți
cum
oare te-aș putea afla printre atâtea fericiri de vânzare
printre
atâtea iubirii de închiriat
printre
atâtea săruturi on line
am
văzut și o expoziție de artă sexuală
oameni n-am văzut
adevăruri nu am găsit
uite
aici
faci prima la dreapta spre pădure
despre
ce îți vorbeam
tot
te aflu în mine
dezlipită
de aripi
împlântată
până la prăsele în respirarea mea
uite
te
aflu aici sub radical
stai
pe pieptul meu în bazã doi
nu
vreau să explic nimănui nimic
cresc
într-o curte cu trandafiri grena
și
crinii cei albi al Măicuței mele
te
învelesc cu rădăcinile mele
te
acopăr cu dorințele și patimile mele
te
ocrotesc cu poemele mele
tu
ești pământul meu
în care îmi mustesc picioarele
a sânge
a
viață
și
a cuvinte
cuvântă-te
cu mine
femeie
din mine
ești
lutul poemului meu
cel
care va să rămâie
dincolo
de noi
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7528 de la facerea lumii
în a noua zi de undrea în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright ©
2020 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu