doem de ținut minte
încercănându-mă
încercănàndu-te
albă din alb
cu genele
pline de promoroacă
condamnați
la iubire
ne vom
săvârși albi
concertul
ticluit în
fiecare iarnă
într-un vis
de crini
cu
fiecare noapte
a mea fără
tine
a ta fără
mine
în numele
fiecărui fulg de nea
înflorit ca
un radical liber
la ambele
capete ale libertății de a pluti
când tâmpla
ta frumoasă și gânditoare
își
odihnește gândul pe sânii mei
când mi se
face sete de setea cu care-ți cerni stelele
din cel
de-al nouălea cer
peste
mâinile albe și tămăduitoare
cu care îmi
plămădești și îmi frămânți
această
iarnă prelungă
aprinde-mă
sunt candela
ta
cu care
mergi înainte
zăpadă-mă în
alb
lacrimă-mă
în preacuvinte
nu plànge
iubește-mă
atât cât moartea și viața
ne poate
ține minte
iubește-mă
și scrie-mă
mereu
iarna
aceasta ne-o plânge doemul în albe și triste preacuvinte
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în
anul de restriște 7528 de la facerea lumii
în luna lui undrea în a
opta zi în Bucuresti și-atât
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright ©
2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul
este recitat de ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu