schiță de martie urban și orfan
la
capătul tejghelei
cartierul
se sprijină într-o bere bătrână
afară
e un întuneric calp și murdar
și
pe bulevard curge
un acordeonist obosit
de-o
jale și doi bani
ecoul
plânge și el înghețat
și
lugubru cu un țigan beat la căpătâi
și
eu mă întreb disperat
cum
poți fi în iad când ești în inima mea
o
cicatrice perfectă pentru o durere mai grea
decât
noaptea
nu
are cum să-mi fie frică de moarte
moartea
nu trădează
mi-e
frică
de
păsările fără zbor
de
bisericile fără duh
și
de femeile fără Dumnezeu
ceasul
se întoarce în ceas
întunericul
în întuneric
durerea
în durere
în
patul meu stă cineva mult mai bătrân decât mine
îl
privesc cu fereastra deschisă
și
nu văd nimic
doar
o umbră a umbrei
un
singur trecător prin infinit
și
nu
nu
e tristețea
doar
greața ca un mucegai vertical
pe
dimineți chinuite
cât
vezi cu ochii
@ndrei
filip ©onstantin burdușa™
în
anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în
luna lui mărțișor în a douăzecișitreia zi a noului an în Bucuresti
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu