dragostea melomană de gri forjat

  

 

dragostea melomană de gri forjat

 

 

 

de fiecare liniște

cumpăr o femeie cu ochii închiși

care miroase puternic a roșu apus

 

îi zdrobesc ușor

puțin

atent

temător

cu mare grijă

visele

și o așez într-o glastră cu lumină adâncă

spre violet

 

femeia se răsucește ușor spre mine

și-și atinge miraculos

gândurile fierbinți de ale mele

 

o simt atât de fierbinte

și atât de doritoare

încât

totul se topește în jur

și se transformă în sunet

 

și femeia aceasta

așa cum e ea

de abia lumină

aprinsă de zborul fierbinte

înflorește-n septembrie

ca o pasăre

 

nimeni nu înțelege cum curg sunetele printre imagini

pentru că nimeni nu înțelege că viața și moartea

sunt două fețe ale aceleiași monede

peșcheș pentru vamă

 

de aceea

această femeie

care mă ninge până la prăsele

în ultimul sărut

tandru și nebun

mă pierde la cărți

pe ultimul Titanic scufundat arhimedic

în aceeași absurd dorință

de a fi măr

 

 

@ndrei  ❤  filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a treia zi de toamnă în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™