poeme: patimă-mă. un doem despre treceri

vineri, 9 septembrie 2022

patimă-mă. un doem despre treceri

se deșiră caierul singurătății

în ceața zorilor ce curg peste mine

în timp ce plictisita vară țese la război nimbul dimineții

care va pășii peste clipele mele crăpate de durere

un greiere se aude stins în uvertura răsăritului

se aude până și măcelul de galben din lanurile de floarea soarelui

care răzbună efemera poveste a macilor

pe glezne

roua se rostogolește alert spre nicăieri

doar în umbrele brațelor tale e liniște

iar eu mă complac incandescent în nemurirea unei iubiri

cu care împart infinitul

muzele dorm ca niște fete bătrâne

la umbra transparentă a fiirii

cu genele plecate de căldura seacă a absenței

solstițiul ăsta înflorit

adoarme în echinocțiu

iar cuvintele îmi aleargă mângâind complicat culorile scurse

ale unui perfect curcubeu

dincolo de noi

e o zare

despre care nu vreau să știu nimic

patimă-mă

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a noua zi de toamnă în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

poeme