poeme: despre șapte toamne împletite în cuvinte

vineri, 29 octombrie 2021

despre șapte toamne împletite în cuvinte

plâng pe umerii unei singurătăți șchioape

cu foșnet de pași ofiliți

fiecare frunză cade asemeni unei lacrimi

cu un zgomot asurzitor de galben

topindu-se într-o toamnă cu păsări triste

de gesturi frânte

dar nimeni nu mai citește demult sentimente

toată lumea citește cuvinte zdrențuite și certificate

si cu toate acestea

există iubiri care nu trec niciodată

ele se rotesc în jurul anilor ca niște păsări de lumină

planând deasupra mărilor

esența pură a curgerii

drumul geme galben ruginiu de-o zi descusută la îngeri

și eu port cu durerea de a dărui o inimă cât o respirare

am pus-o într-un coș cu șapte nuiele de lumină

și am învelit-o cu patimă

căci iubirea e curgere

in fața tropotului puternic al timpului

cel de nearătat ochilor

vin către tine

femeie

să ne împletim toamnele în cosițe de frunze

căci există iubiri care nu plâng niciodată

ci numai sădesc lumină

în fiecare destin

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și noua zi de brumărel în Ghiroda

https://burdusas-podcast.podsite.io

poeme