poeme: fervoarea ca o toamnă de îngeri

marți, 26 octombrie 2021

fervoarea ca o toamnă de îngeri

atât a murit toamna asta

atât s-a zguduit durerea înlăuntrul său

copacii despicându-i de frunze

că timpul s-a întâmplat să crape pe la colțuri

irepetabil și iremediabil

și femeia s-a descălțat de duioșia ei

împietrită în lacrimi între ghizdurile fântânii celei săpate

între omoplații bărbatului ei

cu toată sudoarea fervorii

celei de toate zilele

căci ceea ce nu înțelege nimeni

este tocmai indispensabila necesitate a fervorii

fervoarea

este ceea ce unește

existența cu lumina și cu timpul

uite

și acum simt cum țâșnește din mine strigătul

ca o crăpătură de lumină

răzbătută prin tăișul curgerii

până la prăsele

până la sânge

ce îngeri am putea fi

dacă prin venele noastre ar curge lumină

și toamna

ofilindu-ne

pielea s-ar face galben -ruginie

ce colorate ar fi străzile și orașele

și câtă poezie ar umple tramvaiele albe de rugina facerii de lumină

ce patrie de îngeri

ce toamnă de descântec

ce strigăt de lumină

am fi

tomnindu-ne din atâta iubire

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și șasea zi de brumărel în Ghiroda

https://burdusas-podcast.podsite.io/

poeme