dorul
de ritual liturgic
Maica Domnului
trecând
prin dreptul inimii mele
ca o
fereastră printr-o electro-cardiogramă
un fel de lumină
vie
curbată sentimental în dreptul curgerii
de-aia mă stropșesc eu la timp
pentru că nu înteleg măsura
nu înțeleg de unde încep
și unde mă termin
tot am sentimentul că încep de la sânul tău
drept
sau de la lacrima copilului care încă țese
respirația
în dreptul visului
și mă întind așa
pe mai multe secole
încă de la Înălțarea pe Cruce
și până la votul electronic
de aceea
Maica Domnului
este sentimentul meu de infinit
cusut pe lumină
în
dreptul cuvintelor care curg într-una
din
izvorul aripilor care plâng
într-o
rostire tânguitoare
și
tămăduitoare
legic
și
logic
și
ritualic
în
același timp
drămuind
înțelesurile pânâ la rugăciunea
cea
de toate zilele
cea
cu care îmi învelesc pruncul
și cu
care ïmi îmbrac femeia
cea
încă fremătândă
ca o
pâine abia scoasă din cuptor
Maica Domnului
cea din lumină zămislită
în formă de inimă
în formă nesfârșită de inimă
până la plângere
acolo unde sufletul se descătușează
și
râul lacrimilor purifică
până
la esențã
care
e ușor amăruie
și
are gust de cafea
băută pe prispa infinitului
la răsărit
Maica Domnului
Cea de toate izbăvitoare
Cea de iubire zămislindă iubire
până la mărturisirea fiirii
în sensul ritualului izbăvitoriu
cel încă neînceput
ca o ușă întredeschisă
în Cuvânt
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restrişte 7526 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a paisprezecea zi în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright ©
2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu