înlăuntrul seminței din care vin

 înlăuntrul seminței din care vin

îmi sap fântâna cu propriul meu zbor

şi simt cum înlăuntru se deschid ferestrele întunericului

înlăuntrul lacrimilor din care sădesc roua zorilor

cad păsări în flăcări pârjolind aşteptarea

veştedelor nopții aşternute pe caldarâmul singurătății

şi rotund sunetul liniştii umple tăcerea

ca şi cum m-aş cufunda într-un val perfect sinusoidal

în care nici nu-i nevoie să înot ci doar să mă las curgerii

ca sămânță a râului din care vin înlăuntru

în curba mişcare a mângâierii în care

duioşia preumple pacea dansului care nu se mai petrece

pentru că nu mai are de ce

şi nici unde

ci doar înlăuntrul lăuntricului său

acolo unde nu mai încape nimeni nicicum nicăieri

pentru că sunt deja acolo

pe măsura sferelor lor

întregindu-se pe sine în unu

paralel cu unu

paralel cu unu

paralel

slide lângă slide

mereu acelaşi şi totuşi altul

ca măsură a nemăsurii

şi totuşi atât de simplu şi atât de puțin

întru liniştea iubirii din care mă întorc iubire ca semn

andrei filip

11 februarie 2016

bucureşti

Copyright © 2016 ANDREI FILIP BURDUȘA™, All Rights Reserved