petecul de
apocalipsă
motto:
“Fă-ți bine ție,
fără să
faci rău altora
și fă bine
altora,
fără să-ți
faci rău ție.”
Proverb
tibetan
aproape zi
pe-o latură a cuvântului
vuiește marea
pe genele obosite
fărâme de lună
rănesc lacrime
nedeschise
pe trecerea de pietoni
orașul șoptește o
duminică tristă
la fiecare colț de aripă
înfiptă în patimă
chiar dacă ți-aș spune
că te iubesc
gara tot ar pleca cu
prima stație
spre personalul cu
buzunarele rupte
de primăveri
atârnă un înger pe post
de breloc
la sărutul tău vinovat
e-o cratimă viața
aceasta
așteaptă-mă
la liftul din fântâna
deschisă
la prima pe dreapta
e un suflet desperecheat
în capăt
sub felinarul galben
alunec pe vis
la decembrie e deja
închis
inventariază Dumnezeu
poemele
unge fiara îngerule
am nevoie de femeie
și de restul
rai
petecele de apocalipsă
înfloresc în răni deschise sub clapele vinovate
e ridicol să mă întrebi
unde locuiesc
locuiesc în tine
de un milion de cuvinte
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a cincea zi în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright ©
2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul
este recitat chiar de către autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu