poeme: nesfârșirea ce dor

joi, 3 februarie 2022

nesfârșirea ce dor

se rupe din mine nesfârșirea

se desface în sunete paralelipipedice

înflorește durerea

așa

ca și cum

cu capul în mâini

șezând pe bordura căii lactee

aș crăpa cerul

cu strigătul meu

cel ce intră tot într-o lacrimă

ca atunci

când nu mai încape nimic înlăuntrul tău

și numai sfâșierea este calea

nedesfăcute rugăciuni

mântuite de patime

toarnă-mi câteva cuvinte în cafea

să mi se facă dimineață cu tine

pe prispa întâiului poem

ce răsare printre gene

ca o pasăre

ca un zbor

se rupe din mine nesfârșirea

în cuvinte de dor

toarnă-mi o șoaptă de iubire

în semn de patimă

de uitare mi-e dor

în anul de restriște 7527 de la facerea lumii

în douăzeci și treia zi de mărțișor în Baia Mare

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

poeme