de semn de iele sau
poate tu
am băut apa calului
de sete
de aprigă setea mea de tine
femeie cu gust primordial de flacără
apoi am băut galopul calului
și am băut tropotul copitelor
și-am rămas la fel de însetat de drum
și de parfumul tău de aripă aprinsă
și într-o bună zi
te-oi fi băut și pe tine femeie
ca pe un izvor
udând adânc pietrele fierbinți și
pătimașe
ale ultimului cer
de vară
căci cum altfel
te-aș fi putut rosti
în atâtea iubiri
de zbor și patimă și fervoare
ca zumzetul de rouă
din luminile croșetate de dăruire
ale zorilor
ai fost ultima urmă de pas desculț
care a împărțit apele anului
între răsărit și apus
și ai fost cratima mea
spre infinitul de lacrimi
al preacuvintelor
și ai rămas doemul cuvintelor mele cu
fereastra spre cer
și-ai rămas ană și mamă și descântec și
teamă
în același mister
de leoaică
așterne-mă deci
ca leac
pe pântecul tău zămislitor
de iubire
Mărie
a rugăciunii mele de creator de citadele
așează-mă deci
în aceeași tăcere curgătoare cu tine
lumină-te din lumina-mă
viu
din apă vie
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea
lumii
în luna lui gerar în douăzecișidoua zi în
București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright
© 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
