florile
și visul cu sânziene
am visat
sânziene dansând pe zăpadă
și ele
răsăreau din covorul alb
sub
pleoapele zorilor aburindă
și
fetele alea care nu mai conteneau să dănțuiască
așa
cu
tălpile goale
în timp
ce eu alergam
alergam
să mă izbesc din nou
de
duminica asta spartă-n canon
în do
major
în care
te priveam singur cum nu ești
mi se
făcea prelung de dor
și-apoi
te vedeam printr-o fantă de vis
cum te învârteai într-un singur fuior
cum
alergai să fim doi
singuraticii
de noi
în
duminica asta colțuroasă
izgonită
dintre zilele săptămânii
și
râdea pământul întreg de noi
și se
bucura de bucuria noastră cu gust amărui
și îți culegea
niște sânziene
de la
subțioara iubirii noastre
celei
atât de subțiri
și atât
de fragile
era o
duminică dodecafonică
și
ascultam Sting
până la
durere
nu te
iubeam
te
respiram
până la
strigătul mut
al
singurătății
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restriște 7530 de la facerea lumii
în a nouăsprezecea zi de cireșar în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu