poetul
și marea citită pe furiș
încet
încet
se lovesc
tăcerile de malurile iubirii
și poetul simte
valurile cum se izbesc de țărm cu putere
și trupul lui
devine un fior
și cuvântul lui
devine un fior
și poemul lui
devine o stâncă plină de spuma tăcerii
degeaba strigă
el la furtună
am să trăiesc din cuvinte
zice el
am să sădesc cuvinte
strigă
am să cresc cuvinte în nisip
și în
scoici
și în
lacrimi
am să ingrijesc versurile
și am să adun poemele
la
fiecare apus de toamnă
strigă
poetul topindu-se în valuri
și
atât mai apucă a spune
poemele
mele coapte miros a tine
a
fruct interzis
înainte
de a fi înghițit de o carte furioasă
citită
pe furiș
sub
adierea unui sărut din ultimul déjà
vu
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7530 de la facerea lumii
în a șaptesprezecea zi de cireșar în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu