duminică, 3 iulie 2022

poetul și marea citită pe furiș

 


 

poetul și marea citită pe furiș

 

 

 

 

încet

încet

se lovesc tăcerile de malurile iubirii

și poetul simte valurile cum se izbesc de țărm cu putere

și trupul lui devine un fior

și cuvântul lui devine un fior

și poemul lui devine o stâncă plină de spuma tăcerii

 

degeaba strigă el la furtună

 

am să trăiesc din cuvinte

zice el

 

am să sădesc cuvinte

strigă

 

am să cresc cuvinte în nisip

și în scoici

și în lacrimi

 

am să ingrijesc versurile

și am să adun poemele

la fiecare apus de toamnă

strigă poetul topindu-se în valuri

 

și atât mai apucă a spune

poemele mele coapte miros a tine

a fruct interzis

 

înainte de a fi înghițit de o carte furioasă

citită pe furiș

sub adierea unui sărut din ultimul déjà vu

 

 

            @ndrei filip ©onstantin burdușa

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a șaptesprezecea zi de cireșar în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu