despre umbră mai ales și despre urme. tu

 despre umbră mai ales și despre urme. tu

 

umbra mea

de atâtea ori umbră

 

umbra mea

aceea care de veghe șade

clipirii tale

deznodată de mine

atât de senină împletindu-se

atât de velină odihnindu-se

 

uneori nici nu mai știu unde

mi-am lăsat tăcerea sau țipătul

sau disperarea

sau cele câteva crâmpeie de noapte

în care reușesc să dau de făptura

în care mă cuibăresc spre adormire

 

umbra mea

aceea care ți se înfăşoară

pe încheietura mâinii

când scrii

şi coboară alene

pe spațiul dintre cuvinte

și care când oboseşti

îți desenează un curcubeu de şoapte

şi se întinde molatec

lângă tâmpla ta

 

și pentru că ea

învață

să o viseze

păşeşte tiptil încercănată de amurg

din ce în ce mai anevoios

ca şi cum

ca şi când

nu visul tâmplei tale o poartă

ci lumina pogorâtă în urma ta

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

În podcast recită autorul
https://www.buzzsprout.com/1760769

https://poemeleuriasului.blogspot.com/