la cumpăna cuvintelor
am început să scriu poemul acesta
cu prima mea zi din cuvinte
apoi l-am scris cu prima zi a femeii mele
cea din cuvintele mele
apoi l-am continuat cu cuvintele noastre
împletite
în nopțile noastre de dragoste
bine
am cam trișat la numărătoare
am pus mai multe cuvinte
mai multe nopți
dor întuneric umed și patimă
au mai dat pe dinafară câteva cărți
sau mai închis
sau mai deschis
câteva porți cu rugină la manșete
și a trecut atâta timp
atâtea țărmuri
atâtea milioane de cărări
încât uneori
nici nu mai văd capătul poemului
aud doar privighetoare din lanul de cuvinte
cu rouă dulce-amară
și vântul cum poartă versurile șoptite prin
lanuri verde-crud
miroase
stins a foc
a
vatră
strămoșii mei se întorc la casele lor din
poem
strămoșii strămoșilor mei se-așează la masă
mămăliga miroase a rimă respirată liturgic
de toți cei
din
care sunt făcute picioarele și mâinile mele
vin de la coasă parabolele ostenite
apusul se leagănă in ritmul descălecat al
cuvintelor
poemul meu mustește de țărână umedă
blagoslovită
am
tatuat ritualul acesta pe verighetă
și
verigheta a înflorit
pe
verigheta femeii am sfințit răsăritul
și
sufletul nostru topit
a
poem miroase acum acasa rămasă în prispa zorilor
și femeia țese cu vers
iubirea din vatră
crescută
ca pâinea în test
poemul
crescut miroase a pâine caldă și a înger căzut
cuvânt cu cuvânt
poemul acesta e acasa mea de pe pământ
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu