ultimul
drum întâia liniște
veneam de la tine
de fapt nu nu mai
veneam de la tine
veneam de nicăieri
spre niciunde
autostrada era întoarsă
pe dos
aveam viteză
de câteva ori am întors
capul după câteva secunde cu trupul dezlegat de maluri
din marea mai mare se
vărsa în marea și mai mare o lună stacojie
mizam pe valul dintre
noi ca pe o iapă de rasă
știam că nu am cum să
câștig
dar asta nu avea
importanță
curgerea era un joc de-a
începutul și sfârșitul
pusesem pe masă o viață
și nouă volume de poeme
câteva femei
câteva iubiri
mărunțiș
făceam slalom printre
doi arhangheli și mulți îngeri
divizibili cu nouă
îi spusesem să-mi dea de
știre la poartă
se dădea lumină
din povestea aceasta nu
mai rămăsese nimic
doar coperțile
nu era nimic de spus
dădeam cu liniște pe
apus
astupam cerul roșiatic
îl mâzgăleam cu
telejurnale
din loc în loc dădeam la
suflet
cu mămăligă blurată de
lacrimi
eco
era o durere ecologică
bio
nu pusesem nici măcar
colorant
mă lăsasem cărunt pe la
patimi
de-o săptămână suna
poemul
degeaba
stâteam pe mute
ascultam Chopin în loop
până simțeam tusea între dureri
vedeam aceeași rază de
lumină
bisectoarea dintre iad
și rai
mă călca pe urme o disperare
de toamnă
ruginie cu țărm la
stația de pe prispa casei
meșteream la o treaptă
putredă
infinitul era defectiv
de plural
avea deci un colț spart
și buzunarele întoarse
pe dos
se uita la cer în
oglindă
și se visa
un început albastru
@ndrei
filip ©onstantin
burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
În podcast recită autorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu