privind eternul primăvara

 

privind eternul primăvara

 

( gând pentru pruncuță)

 

 

Când din drum s-ar opri inima să bată

Şi gândul să răzbată

Ce linişte defunctă s-ar aşterne

Peste zborul păsării mele

Şi zbaterea aripilor ar cădea ca arsă

Într-o lume întoarsă

Şi neînțeleasă

Şi rădăcinile n-ar mai țese seva

Însoritelor clipe şi ineluctabilelor maluri

Ale râurilor de sentimente

Cu care îți sărut apăsat

Profunda mirare

A iubirii tale

Încă neîmbânzită

 

De aceea

Copilă

Îți mângâi părul bălai

Cu speranța eternei împliniri

În lacrima limpede

A zilei de azi

Şi-a necuprinderii de mâine

Cu dorul deplin

Al curcubeului

Pe care ți-l las moştenire

În fiecare cuvânt

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui mărțișor în a doua zi

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

punct terminus

 - punct terminus – *

 

m-ai părăsit și nu-mi vine să cred

 

stau pe o bancă în parcul înghețat

prăfuindu-mi pașii cu lacrimi amorțite de durere

 

am ajuns la marginea lumii mele și mă uit în prăpastie cu pieptul sîngerând deschis

 

drumul a dispărut dintr-o dată și în față doar zborul frânt al unei păsări de țipăt ascuțit

 

percep cu greutate

sunetele

imaginile

timpul

 

nu mai am

trecut

azi

mâine

trup

suflare

 

nu mai circulă nici un tren și gara e pustie

 

mă mir că pot întoarce privirea și nu văd nimic

lacrimile se sparg cristaline de țărm și-mprăștie orele care troznesc sub bocancii tuturor celor care trec

peste

 

aprind o țigară

și-ncerc să pricep

de ce nu mai bate inima

și unde mi-au dispărut cuvintele

 

mă întîlnesc cu cineva vorbesc nu știu ce și nu înțeleg nimic

o iau de la capăt de fiecare dată și de fiecare dată nu pricep nimic

omul mă bate pe umăr sau nu pe mine

 

deslușesc cu greu

prăpastia numelui tău

și nu-mi vine să cred

 

cad ciuruit de gloanțe capul se izbește de primul urlet de durere

cerul se întunecă zdrobit de cioburile lacrimilor mele înghețate

 

cu mîinile goale îmi strâng inima cu putere în pumni

până sângele se transformă în venin

 

otrava are gustul dulce

al primăverii care nu va veni niciodată

și nu va pleca niciunde

* acesta este un poem scris acum aproape 16 ani,

cu o altă inimă. într-un alt timp.

Dar face parte

din același volum de poeme îmblânzite de lăcrimare

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui undrea în a dou[zeci ;i cincea zi

în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

poem de îndrăgostit femeia

 

“ poem de îndrăgostit femeia” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .

 El apare în istoriografia personală datat în 13 iunie 2015

Poemul arată astfel :

poem de îndrăgostit femeia

 

 

când apari

tu

femeie a femeilor

înfrunzind din păcat

măsură a devenirii

ai în ochi patimi

de dor

şi-n jur

curg rebeli heruvini

desenând aşteptarea

în prăfuita gară părăsită de ceasuri

 

când apari

tu

durere a durerilor

elementar sfâşiind cerul într-un strigăt albastru

am în ochi patimi

de dor

şi-n jur nu mai e nimic în afara ta

ca şi cum universul s-ar restricționa singur

la iubire

şi gara prăfuită s-ar umple de amintiri

care tropăie nerăbdătoare

la desprinderea

de mine

în cuvinte rotunde lor înselor

şi de aceea

nerostite

de nimeni

dar trăind în sinele meu şi în tine

pănă la sens

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a treisprezecea zi

în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

“ despre ritualul întoarcerii în sine”

 

despre ritualul întoarcerii în sine

 

 

mă-ntorc în calea mea spre mine

secundându-mă onoarei

de a tăia secunda în două

în sensul cubic

derulând lumina lunii prin gaura cheii întoarcerii

către niciunde

către nicicând

şi

mai ales către nicicum

într-o pauză muzicală

dintre două note desenate elementar

incantantoriu

în măsura divinului

care tocmai a ars

până la tăcerea profundului

abis în care îmi doarme

semnul plus

în amintirea erorii din care vin

 

deasupra

dintr-un văzduh alternativ

curg note de pian în chip de frunze

dintr-o toamnă aleatorie

a unui pas

de crin

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a treisprezecea zi

în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

 

 

 

“ despre visul meu de mine”

 

despre visul meu de mine

 

 

nu mai pot dormi demult în visul meu

îngrozitor de străin mie

tocmai pentru că îl ştiu atăt de bine

încât cu greu aş putea spune

 

dacă sunt eu sau sunt visul meu

atât de mine ieşit dinlăuntrul meu sunt

încât adesea

nici nu-mi vine să mă mai întorc

sau să mai întorc chipul

către ceea ce nu mai sunt

de ceva vreme

de când întoarcerea nu mai e o opțiune

 

nu mai pot dormi nicicum nici în visul copilei mele

peste care ninge cu flori de tei

peste care ninge amestecat cu zile şi dureri

cu renunțări

dar şi cu speranțe deja trăite

atăt de mine ieşit dinlăuntrul meu sunt

încât adesea

nici nu-mi vine să mă mai întorc

sau să mai întorc chipul

către ceea ce nu mai sunt

de ceva vreme

de când întoarcerea nu îşi mai află semnele

întoarse fiirii

 

şi nici măcar în visul tău nu mai pot dormi

de atăta nerăbdare strănsă apusului

către care nu mă duc

pentru că am apus demult

în formă de om

şi nu mai mi-au rămas

decât cuvinte

încât nici nu-mi vine să mă mai întorc

sau să mai întorc chipul

către ceea ce nu mai sunt

de ceva vreme

de când întoarcerea

nu a mai rămas decăt o pagină

în calea nemărginirii

mele

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a treisprezecea zi

în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.