despre
ritualul întoarcerii în sine
mă-ntorc în calea mea spre mine
secundându-mă onoarei
de a tăia secunda în două
în sensul cubic
derulând lumina lunii prin gaura cheii
întoarcerii
către niciunde
către nicicând
şi
mai ales către nicicum
într-o pauză muzicală
dintre două note desenate elementar
incantantoriu
în măsura divinului
care tocmai a ars
până la tăcerea profundului
abis în care îmi doarme
semnul plus
în amintirea erorii din care vin
deasupra
dintr-un văzduh alternativ
curg note de pian în chip de frunze
dintr-o toamnă aleatorie
a unui pas
de crin
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în
anul de restrişte 7523 de la facerea lumii
în
luna lui cireșar în a treisprezecea zi
în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul
este recitat chiar de către autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu