despre
visul meu de mine
nu mai pot dormi demult în visul meu
îngrozitor de străin mie
tocmai pentru că îl ştiu atăt de bine
încât cu greu aş putea spune
dacă sunt eu sau sunt visul meu
atât de mine ieşit dinlăuntrul meu sunt
încât adesea
nici nu-mi vine să mă mai întorc
sau să mai întorc chipul
către ceea ce nu mai sunt
de ceva vreme
de când întoarcerea nu mai e o opțiune
nu mai pot dormi nicicum nici în visul
copilei mele
peste care ninge cu flori de tei
peste
care ninge amestecat cu zile şi dureri
cu
renunțări
dar
şi cu speranțe deja trăite
atăt de mine ieşit dinlăuntrul meu sunt
încât adesea
nici nu-mi vine să mă mai întorc
sau să mai întorc chipul
către ceea ce nu mai sunt
de ceva vreme
de când întoarcerea nu îşi mai află semnele
întoarse fiirii
şi nici măcar în visul tău nu mai pot dormi
de atăta nerăbdare strănsă apusului
către care nu mă duc
pentru că am apus demult
în formă de om
şi nu mai mi-au rămas
decât cuvinte
încât nici nu-mi vine să mă mai întorc
sau să mai întorc chipul
către ceea ce nu mai sunt
de ceva vreme
de când întoarcerea
nu a mai rămas decăt o pagină
în calea nemărginirii
mele
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în
anul de restrişte 7523 de la facerea lumii
în
luna lui cireșar în a treisprezecea zi
în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul
este recitat chiar de către autor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu