doem de ținut minte
încercănându-mă
încercănându-te
albă
din alb
cu
genele pline de promoroacă
ca-ntr-un
vis
condamnați
la iubire
ne
vom săvârși albi
frânturi
dintr-un concert alb
ticluit
în
fiecare iarnă
cu fiecare noapte
a mea fără tine
a ta fără mine
în numele fiecărui fulg de nea
înflorit
ca un radical liber
la
ambele capete ale libertății de a pluti
când
tâmpla mea frumoasă și
gânditoare
își
odihnește gândul pe sânii tăi
când
mi se face sete de setea cu care-ți cern stelele
din
cel de-al nouălea cer
peste
mâinile albe și tămăduitoare
cu
care îmi plămădești și îmi frămânți
această
iarnă prelungă
aprinde-mă
sunt
candela ta
cu
care mergi înainte
zăpadă-ne
în alb
lacrimă-mă
în preacuvinte
nu
plânge
iubește-mă
atât cât moartea și viața
ne
poate ține minte
iubește-mă
și
scrie-mă mereu
zăpada
plânge-ne-n cuvinte
miruța
& @ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în
anul de restriște 7528 de la facerea lumii
în
luna lui undrea în a opta zi în Bucuresti și-atât
Copyright © 2020
ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu