scultură în cuvânt cu văl la apus

 

 

sculptură în cuvânt cu văl la apus

 

 

 

-         doem –

 

 

 

învelită în îmbrățișarea mea

mereu

perfect

rotundă

ai o geometrie complicate

care îmi împletește oasele în oasele tale

cele de-aceeași culoare cu miezul pietrei

cel fierbinte de noi

 

și privirea ta eminamente verde

și se așează cu o nuanță tangentă

anotimpului primordial

unicul

cel devenindu-se din sine său

 

în dreptul ferestrei inimii

 feștila candelei

atât de plăpândă

sapă în tunelul nopții

până la ziua cea dinainte de toate zilele

 

și eu am încă pe buze gustul tău

și eu am încă pe trup trupul tău

și eu am încă pe țipăt șipătul tău

și mă încurajez

că mi-a rămas țipătul

pentru a chema nemărginirea

 

îndes mâinile împletite în mâinile tale

 în buzunarele descusute ale visului

și șuier

și șuieri

și plâng

și plângi

și te trăiesc

și mă trăiești

 

căci viața este semnul de iubire

pe care ni-l face pe frunte moartea

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™   featuring  Mirela Mareș

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a douăzeci și șasea zi de gerar în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™