luni, 26 decembrie 2022

pasul de dinainte





pasul de dinainte



 

 

la capătul lumii este o liniște de moarte care se revarsă înghețată

peste gesturile unui freamăt învins

 

ziua aceasta trebuia să vină demult

 

zise deșertul înflorind

 

totdeauna va înflori o patimă sub fiecare pas

sub fiecare podea

zise

 

chiar și acolo unde nu e nimic

va înflori cândva un înger

sub o rună sălbatică

și runa va vorovi ca o pasăre desprinsă de cer

chiar acolo unde se aude numai lumina

cum tace

 

nimic nu este de esență mai adâncă

decât o liniște care tace cu disperare

înaintea ultimului zbor

scris într-o singură rună

 

apă-mă

zise

apă-mă de setea curgerii

doar

apă-mă



dis-de-vis





dis-de-vis

 

 

doem

 

iubesc cu voce tare de pe prispa zilei

împletind cerul străpuns de glasul cocoșilor

cu stelele astea sticloase încălțate cu ger

 

se aude de departe

urletul strident al crengilor goale

 

și eu fumez

amintirea unui acord mut de pasăre necântătoare

în versuri înmugurite în

brațele mele goale de tine

ce se ridică spre cer orbecăind în rugăciune

și ele se întorc la mine binecuvântate

aninate pe respirare și de frunze

necuvântătoarele mele suspine

poate

torcând lumină

 

și se întorc înapoi la mine

și frângerea și strângerea și curgerea și plângerea

de dincolo de lumina visului pe care

îl visăm întotdeauna împreună

 

dar nu acum

nu acum

 

e și ceva mărunțiș din trupul meu tot

 

te-ai întrebat vreodată

ce-mi rămâne mie după ce

mă iubești

 

te-ai întrebat

tu amintire întrebătoare

înainte de îmbrăcare în pași de dantelă

 

te-ai întrebat

 

din gângurit de infinit

iubind cu voce tare

poem de frunze moarte

te-am arat cu poemul meu trist

pe-un țărm desculț

cu nisip clepsidral

 

 


sâmbătă, 17 decembrie 2022

despre vis și poem laolaltă

 


Description: https://mail.google.com/mail/u/1/images/cleardot.gif

despre vis și poem laolaltă

 

- doem -


spre miezul nopții

curg gândurile

cum curge cerul

așa cum marea răsare pe creasta fiecărui val

aruncând o privire sărată peste umărul țărmului

și stelele rămân aninate

precum pietrele

hipnotic

undeva

între respirări

îți cioplesc privirea dintre genele mele

până la lacrimă

ascult monologul  gerului

și adorm abisal în amintirile care picură îngeri

 

e răvășitor de liniște

între visele mele crăpate

 

și firele de iarbă plâng

și somnul meu translucid și diafan

rezonează asonant pe orice acord

cu dalta ascuțită a sprâncenei

 

pământul

e cuprins de durerile facerii

iar gândul meu se face rană

 

visând la dragostea asta care dispare

strivită brutal sub cizma unui trol înghețat

 

târziu

în zori

apune poemul

vineri, 16 decembrie 2022

poem prelins pe gest

 

 

 

 


 

poem prelins pe gest

 

 

 

 

miros ca o gutuie coaptă

şi am un gust de toamnă amărui

şi şoldurile unduie în şoaptă

şi ochii au accentele haihui

 

trage de zori adânc ca de-o perdea

şi-îmbrățişează-mă amorf definitiv

frânge-mă toată în iubirea ta

şi lasă-mă să dorm infinitiv

 

şi fă-mi iubirea mea să cânte bleu

vibrând în ritm de note absolute

pân' la sfârșitul lumii să fiu eu

păcatul fără de virtute

 

miros adânc a galbenă gutuie

la pieptul tău flămând şi senzual

şi am un gust de toamnă amăruie

prelins pe crupa nopții ca un val

 

 

 

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

măsura fiirii mele

 


măsura fiirii mele

 

 

 

 

la capătul  lumii lumina umple întunericul cu lucruri

oameni

regrete

 

la celălalt capăt al lumii noaptea aprinde luna

și deschide tăceri

regrete

dureri

lacrimi

 

între lumile care vin

și cele care pleacă

stă doar o clipă

tăcerea

cu gust de fericire

 

pe clipa aceasta am scris numele tău

 

încet

încet

am strâns

un buchet întreg de clipe

pe care l-am numit

amândoi

doem

 

la capătul doemului

ești tu

îngerească-te iubirea mea

ești tu

 

ultima patimă a infinitului

cu care închid

măsura

iubirii

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7528 de la facerea lumii

în luna lui undrea în a unsprezea zi în Bucuresti

și modificată în a paisprezecea zi a lui undrea doi ani mai târziu

Copyright © 2020 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

joi, 15 decembrie 2022

imagini cuantice

 


imagini cuantice

 


invers

imaginea mea pusă invers

cu trecutul înainte

şi cu ce va veni

în urmă

 

dezbătrânindu-mă



de parcă lumea s-ar sfârşi cu ce a început deja

într-un vals ciudat răsturnat

dodecafonic

 

de parcă viața ar începe cu moartea

dar oare cu ce începe

 

de parcă iubirea ar începe cu durerea

dar oare cum se ajunge

la sentimentul acesta atât de rar

dacă nu chiar păşind prin durere

 

caut să pun capăt trecutului cu lumină

şi întunericului cu mâine

 

şi

iminent

traversez experiențe inverse

spectaculos de ardente

 

la poarta vieții şi a morții

stă singurătatea

ca măsură a sinelui

dar cine poate spune

cu ce începem şi ce ne rămâne

încă din viața asta răsturnată

într-o moarte ciudat răsturnată și ea

 

de parcă lumea  s-ar sfârși cu ce a început deja

în urmă

şi cu ce va veni

cu trecutul înainte

imaginea mea pusă invers

 

ca şi cum m-aş privi din oglindă

oglindindu-mă

în cuvintele cu care mă încui în propria trecere

déjà-vu-ul meu

este un poem întors pe dos

cu moartea înainte

și cu iubirea

pe urmă



 



Volumul „Purtătorul de semne”

Copyright © 2015 ANDREI FILIP BURDUȘA™, All Rights Reserved

dezvoltată în 11 și 17 decembrie 2022

 

imagini cuantice

 


imagini cuantice

 


invers

imaginea mea pusă invers

cu trecutul înainte

şi cu ce va veni

în urmă

 

dezbătrânindu-mă



de parcă lumea s-ar sfârşi cu ce a început deja

într-un vals ciudat răsturnat

dodecafonic

 

de parcă viața ar începe cu moartea

dar oare cu ce începe

 

de parcă iubirea ar începe cu durerea

dar oare cum se ajunge

la sentimentul acesta atât de rar

dacă nu chiar păşind prin durere

 

caut să pun capăt trecutului cu lumină

şi întunericului cu mâine

 

şi

iminent

traversez experiențe inverse

spectaculos de ardente

 

la poarta vieții şi a morții

stă singurătatea

ca măsură a sinelui

dar cine poate spune

cu ce începem şi ce ne rămâne

încă din viața asta răsturnată

într-o moarte ciudat răsturnată și ea

 

de parcă lumea  s-ar sfârși cu ce a început deja

în urmă

şi cu ce va veni

cu trecutul înainte

imaginea mea pusă invers

 

ca şi cum m-aş privi din oglindă

oglindindu-mă

în cuvintele cu care mă încui în propria trecere

déjà-vu-ul meu

este un poem întors pe dos

cu moartea înainte

și cu iubirea

pe urmă



 



Volumul „Purtătorul de semne”

Copyright © 2015 ANDREI FILIP BURDUȘA™, All Rights Reserved

dezvoltată în 11 și 17 decembrie 2022

 

marți, 13 decembrie 2022

reverul cu medalii cel al omului care a murit cu chipul străbunicului numindu-se Ion şi care nu a mai apucat să mă boteze pe mine că a rămas prins într-un zid caraghios în chip de erou

 


reverul cu medalii cel al omului care a murit  cu chipul străbunicului numindu-se Ion şi care nu a mai apucat să mă boteze pe mine că a rămas prins într-un zid caraghios în chip de erou

 

 

eroul

cu mâna pusă zăgaz luminii

celei ce-mi luminează privirea

 

eroul

privind în zare

la acasa lui de pământ

la pământul lui de-a cuvântului patrie

 

acel erou

atât de neînțeles în iubirea lui

pentru țară

care pentru țărână era

cum flutură ea la țărmul vântului

adus pe-nserat de lumină

care vrednică era

de legea cântului ce înflorea

de-a dreapta drapelului

ce flutura

în numele neamului meu de năluci medaliate

răstignite în pădurile iernii ce-au trecut demult

cu atâta patimă

cu atâta durere

cu atâtea regrete

când se lasă pe mine tăcerea

 

unde eu

eu şi cu mine mă-nod

şi mă-împletesc în cuvinte puține

în chip semnului

când rodului mă rod

şi se lasă pe mine un pod

de-a privirii

eroul - spuneam

 

ba nu – urlam

 

durându-mă atât de tare şi de mult

de două mii de ani şi ceva

încât simt inima mea crăpându-se în mine

în universuri secunde

în universuri fecunde

acolo unde

mă-mpământenesc şi eu lor

alăturându-mă ei

celei

în chip de femeie pură

şi marşul ecvestru

 

O

Tu

Doamne

marşul cu care urmează să-mi aşez apusul

de-a latul umerilor

ca pe o cruce

şi lacrimilor

ca din sânge pavăză

când îmi plimb nărăvaşul mânz în buiestru

şi

în genunchi cad

albului din alb

albului pe alb

şi oboseala

şi somnul

şi déjà -vu-ul

cel pescuit de pe zid

în chipul lui cărunt

de Ion

cel care fost-a devenit demult

şi așteptat inutil

căci acum

se lăsase întunericul să stea de pavăză

basmului

care devine

viral

în somnul pruncului meu

legănat de mine

cu  herghelii de cuvinte adăpate

la izvorul

din care te-adap pe tine

temeinic

din aceeaşi iubire

 

 

 

 

Volumul de poeme

Preacuvintele”

Copyright © 2016 ANDREI FILIP BURDUȘA™, All Rights Reserved

Modificat în data de 16 decembrie 2022