diviziunea
iubirii rostuite
(doem)
când trupul meu din trupul
tău ia foc
devin
altfel
alt eu
descălecând din lumină
când trupul tău din trupul
meu s-adapă
tu ești altfel
răsărind din cuvântul meu
după care eu plutesc într-o
arcă
a țipătului descălecat de
cuvânt
până ce întâlnesc hotarul răsuflării
tale
pe care o ancorez la
pieptul meu
cu parfumul părului meu
negru
care valuri de mare ți se
face
până când
tu devii felul meu de-a
iubi
şi mie mi se lasă felul tău
de-a-nsera
tu devii noaptea mea
iar eu devin ziua ta
eu devin rost pentru tine
tu devii rost pentru mine
iar amândoi devenim
propriul nostru
rost
în eternul poem
al luminii rostite
amină-te
amină-te îți zic
cuvântule
din cuvintele ce suntem
cer de pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu