reverul cu medalii cel al omului care a murit cu chipul străbunicului numindu-se Ion şi care nu a mai apucat să mă boteze pe mine că a rămas prins într-un zid caraghios în chip de erou
eroul
cu mâna pusă zăgaz luminii
celei ce-mi luminează
privirea
eroul
privind în zare
la acasa lui de pământ
la pământul lui de-a
cuvântului patrie
acel erou
atât de neînțeles în
iubirea lui
pentru țară
care pentru țărână era
cum flutură ea la țărmul
vântului
adus pe-nserat de lumină
care vrednică era
de legea cântului ce
înflorea
de-a dreapta drapelului
ce flutura
în numele neamului meu de
năluci medaliate
răstignite în pădurile
iernii ce-au trecut demult
cu atâta patimă
cu atâta durere
cu atâtea regrete
când se lasă pe mine tăcerea
unde eu
eu şi cu mine mă-nod
şi mă-împletesc în cuvinte
puține
în chip semnului
când rodului mă rod
şi se lasă pe mine un pod
de-a privirii
eroul - spuneam
ba nu – urlam
durându-mă atât de tare şi
de mult
de două mii de ani şi ceva
încât simt inima mea crăpându-se
în mine
în universuri secunde
în universuri fecunde
acolo unde
mă-mpământenesc şi eu lor
alăturându-mă ei
celei
în chip de femeie pură
şi marşul ecvestru
O
Tu
Doamne
marşul cu care urmează
să-mi aşez apusul
de-a latul umerilor
ca pe o cruce
şi lacrimilor
ca din sânge pavăză
când îmi plimb nărăvaşul mânz
în buiestru
şi
în genunchi cad
albului din alb
albului pe alb
şi oboseala
şi somnul
şi déjà -vu-ul
cel pescuit de pe zid
în chipul lui cărunt
de Ion
cel care fost-a devenit
demult
şi așteptat inutil
căci acum
se lăsase întunericul să
stea de pavăză
basmului
care devine
viral
în somnul pruncului meu
legănat de mine
cu herghelii de cuvinte adăpate
la izvorul
din care te-adap pe tine
temeinic
din aceeaşi iubire
Volumul
de poeme
“Preacuvintele”
Copyright © 2016 ANDREI FILIP BURDUȘA™, All Rights Reserved
Modificat în data de 16 decembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu