|
despre
vis și poem laolaltă
- doem
-
spre miezul nopții
curg
gândurile
cum
curge cerul
așa cum
marea răsare pe creasta fiecărui val
aruncând
o privire sărată peste umărul țărmului
și
stelele rămân aninate
precum
pietrele
hipnotic
undeva
între
respirări
îți
cioplesc privirea dintre genele mele
până la lacrimă
ascult monologul
gerului
și adorm
abisal în amintirile care picură îngeri
e răvășitor de liniște
între visele mele crăpate
și
firele de iarbă plâng
și somnul meu translucid și diafan
rezonează asonant pe orice acord
cu dalta ascuțită a sprâncenei
pământul
e cuprins de durerile facerii
iar gândul meu se face rană
visând la dragostea asta care dispare
strivită brutal sub cizma unui trol înghețat
târziu
în zori
apune poemul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu