-
bacoviană de iarnă -
(11)
se lasă iarna peste noi
Măicuță
se-așează frigul peste pomi
pieziș
și moartea nu-mi mai pare
vis
și peste drum îngheață o căruță
se-așează seara ca o umbră seacă
peste prelungii rebegiți
turiști
un fals decor de sărbătoare-ncearcă
să coloreze un oraș de
triști
din pomi pornit-a cerne
parcă plumb
și cerul cocoșat parcă
se-ndoaie
și până și apusul pică
strâmb
pe caldarâmul unor străzi
de zoaie
mă doare și tăcerea care
cade
pe înserarea de cu împrumut
și bate-un orologiu de
departe
a seară goală și a timp
pierdut
se lasă iarna peste noi
Măicuță
se-așează frigul peste pomi
pieziș
pe poartă se așează o stăncuță
și-o babă se închină în
cruciș
se lasă timpul peste noi
Măicuță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu