TU. pe două laturi. sau cum se împăturește o sferă
Dăruit fiicei
mele Thea de ziua ei
fiecare
poem al meu începe cu Tine
tu
ești Majuscula
prima
rază de lumină din primul capăt al întunericului
cuvântul
care se-mpletește cu lumina ochilor mei
ești
semnul de exclamare al strigătului primordial
ești sensul
în
expresia lui cea mai pură
pentru
setea mea de cuvinte
căci
eu vin de-acolo de unde am terminat de cosit timpul
și-am clădit zilele pe șiruri
dacă
te uiți pe fereastră le poți
vedea cum fug
din goana trenului acestei vieți
cu care călătorești
de
frica nesfârșitului
uneori
te văd
alteori
nu
uneori
te simt
alteori
TU
despic
cuvintele
despicând vremurile
de-acolo
de unde nu este curgere
dar
de unde va curge sânge
și de-acolo unde fântânile sunt niște femei
verticale de apă și lumină
ce
unduiesc leneș
în
măiestria zborului
celui
de cuvinte mântuit
cuvintele
mele se întorc în liniște în chip de poeme
în
muzica aceasta
din
care noapte de noapte împletesc respirarea
cu
dragostea cea de până către sine
cu
umerii cei de femeie aleasă
cu
sânii cei de femeia izvor
duioșia este o gară aproape pustie la miezul
nopții
numai
noi stăm pe o bancă pe care nu a mai stat nimeni
ne
uităm unul la celălalt
cu
mâinile
cu
respirările
cu
gurile
cu
ochii
cu
nările
cu
lacrimile
cu
fricile
cu
disperările
cu
dorințele
amar
amar
dulce
amar
fierbinte
și
din nou TU
și
din nou nu
și eu
și
iarăși TU
Sensul
cel
care este în Dumnezeul iubirii
acolo
unde cerul se împletește cu strigătul
credința este o gară pentru
unul
care este egal cu doi
totul
la puterea infinit plus unu
integrală
de curgere
egal
cu
floare
de măr
cu
albină de mai
duminică
atunci
când se odihnesc țărmurile
jură-mi
eternul
TU
tânără
clipă
cu
chip
de
femeie
la
capătul potecii ne facem valuri
și
ne iubim ca marea
cu
nisipul
cu
veșnicia
până
la următoarea eternitate
în
numele poemului
și-al
dorului
și-al
Maicei nașterii
și-al
sufletului celui
cu
semnul Sfântului Duh
hineni
hineni
Doamne
udă poemul acesta
cu
iubirea Ta
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu