bacoviană de iarnă

- bacoviană de iarnă -

(11)

 

 

se lasă iarna peste noi

Măicuță

se-așează frigul peste pomi pieziș

și moartea nu-mi mai pare vis

și peste drum îngheață o căruță

 

se-așează seara ca o umbră seacă

peste prelungii rebegiți turiști

un fals decor de sărbătoare-ncearcă

să coloreze un oraș de triști

 

din pomi pornit-a cerne parcă plumb

și cerul cocoșat parcă se-ndoaie

și până și apusul pică strâmb

pe caldarâmul unor străzi de zoaie

 

mă doare și tăcerea care cade

pe înserarea de cu împrumut

și bate-un orologiu de departe

a seară goală și a timp pierdut

 

se lasă iarna peste noi

Măicuță

se-așează frigul peste pomi pieziș

pe poartă se așează o stăncuță

și-o babă se închină în cruciș

 

se lasă timpul peste noi

Măicuță