luni, 31 mai 2021

al treilea serafim. cel tatuat cu lumină pe piept

 



al treilea serafim. cel tatuat cu lumină pe piept

 

 

 

ce-am pierdut ? - spuse

ce-am pierdut ? - rosti aproape strigând

 

rosti atât de adânc

încât pământul crăpă brusc

chiar sub tăcerea serafimului

chiar sub lumina serafimului

chiar sub iubirea serafimului

 

atât de adânc încât prin crăpăturile nopții

începuse să curgă timpul și atât de iute

și cu atâta furie

încât în zadar încerca să treacă pe celălalt mal

 

era aici și nu era

lumea se oprea să-l privească cum se zbate

să urmărească zbuciumul

frământarea cea fără de țărmuri

 

cu legământ de piatră hrănindă norii

de setea apusului despicând curgerii

semnul sensului

 

ce-am uitat? - repetă omul

cel fără de aripe

cel fără de zbor

de cer lepădat

ce

oare

am uitat?

 

strigă el despicând liniștea nopții

și deschizând fereastra

să intre iarna

peste cerul brăzdat de râurile repezi și roditoare

 

peste cer

doar Dumnezeu era cât vedea cu ochii

cât vedea cu trupul arat

cât nici nu era nici nu curgea

Dumnezeu din Dumnezeu fiire

necurmat

și necugetat

doar de sine sinelui său aprins

 

 

Dumnezeu a început cu mine - spuse el -

căci nu există început decât dacă piere

și nu există moarte decàt dacă cere moarte

eu însumi sfârșesc cu Dumnezeu - spuse el -

și nu înțeleg de ce

 

El este rupt din mine

și din El m-am rupt și eu

drept răscruce la capătul eternului

 

Dumnezeu începe cu mine -mai zise omul fără de om

cel neterminat

eu însumi sfârșesc cu Dumnezeu

 

El este rupt din mine

cum din El m-am rupt și eu

de-o moarte El mă ține cuvânt

de-o viață Îl țin eu

 

El din Lumină îmi dă pâine

eu din iubire

de moarte îmi aștern

 

eu sunt biletul Lui către etern

 

din când în când

peste lume un serafim ningea

al treilea

cel tatuat cu lumină pe piept

rostea

cuvânt

din cuvântul rostit mai întâiul

 

m-aș îngeri în gândul tău de tine lăsat

zise

omul cel de om neterminat

 

era nici bine nici măcar de rău

găsit sau uitat

serafim venit din Cer

 care să-i spună lui a toate

 

bucură-te

văzându-te pe tine

luând trup omenesc

cu dumnezeiască vestire a strigat

tre tine

 

dospește-te

crește-te

pe creste de cioburi

din lumină

iubește

deci iubește-te

 

și-a plecat la dreapta apusului

a plecat

al trelea serafim

cel din Lumină legat

 

cum spuneam

începutul și sfârșitul sunt eu

infinitul este El

 

 

 

 

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

@ndrei filip ©onstantin burdușa

În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa

@ndrei filip ©onstantin burdușa

 

duminică, 30 mai 2021

haiku

 


haiku

 

pe străzi mucede

frigul despică pași

nici o pasăre

 

 

 


@ndrei filip ©onstantin burdușa

În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

 

țărmul liniștii care nu liniștește

 





 

țărmul liniștii care nu liniștește

 

 

 

cu cearcănul plin de promoroacă

te voi fi așteptat

într-o gară fără de linii și fără de trenuri

la țărmul eternității

 

te voi fi așteptat

condamnat la complotul ticluit

de fiecare iarnă cu fiecare noapte

a mea fără tine

a ta fără mine

în numele fiecărui fulg de nea

tranșat radical la ambele capete

de durerea despicării

în nici o parte întreagă

în nici un fel perfectă de alb

 

desculțe trupurile vor fi alergat prin neaua proaspătă sîngerând disperate

de-a latul fricii

 

când tâmpla ta frumoasă și gânditoare

și-ar fi putut visa odihnirea pe pieptul meu de armăsar spumegând în propriile răni

troienele ar fi plâns pe la țărmuri

 

când ți se va fi făcut sete de setea cu care să îmi cerni stelele

din cel de-al nouălea cer

peste mâinile albe și tămăduitoare

cu care ți-aș fi plămădit și ți-aș fi frământat

această iarnă fierbinte

 

mi-aș fi dezbrăcat zilele de drumuri

mi-aș fi dezbrăcat nopțile de somn

luna ar fi crăpat

și lumina s-ar fi scurs pe copaci în cuvinte de argint

 

ai fi simțit apăsarea luminii pe pleoape

departe

din ce în ce mai departe

aproape zid

aproape grind de țărm de pasăre

 

dar e liniște

e-o liniște înghețată

care nu respiră

o liniște absurdă care nu are brațe

 

de unde să te prind de brâu

dacă brâul acesta nu miroase a patimă

de unde să te viu

când a muri este o liniște

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769


sâmbătă, 29 mai 2021

Lecția despre ultimul bărbat al ultimei femei. A optzecişişasea.

 

Lecția despre ultimul bărbat al ultimei femei. A optzecişişasea.

  

întoarce-te  - zise

întoarce-te înlăuntrul zborului

şi aripilor tale

intoarce-te

şi scrieți tăcerile pe buzele mele

cu otrava sărutului tău descompus în aşteptările

în care-mi îngrop toamnele de-a valma

într-o neîmpăcată rătăcire

a drumului

 

rescrie-te pentru mine - zise

încă pierdută  în suspine

când ziua curgea deja invers rătăcindu-se între orele puse otova

iar noaptea picura în suflet sângerie

a lună muşcată de sân -

întoarce-te îți spun

la țărmul aşteptărilor mele bătrâne de un secol

ți-am păstrat chipul tânăr şi trupul neprihănit

şi sufletul

sufletul l-am dezlegat şi i-am dat drumul să alunece

în miezul fântânii din pasăre

să cugete zborul în curgere

să cugete iubirea în plângere ca rod

aurie ca mierea

cu respirație de crin

şi cu privirea nescrisă încă

atât e de pură

încât lumina n-a scris nimic pe retină

ca un vis

ca un vis aprins într-o răscruce de ape

privirea s-adape etern

cu fervoare

din sunete curge-va şoapte răscoapte

şi sibilinic mişcarea să curgă spre noapte

aproape curb

ca o aripă care plânge a țărm

divin şi celest

duios şi majestuos

neîntrecut de alb

până la neprihănire

O,

Doamne,

ce lumină iubirea asta a mea devine -

zise ea către el

când lumea a trecut spre sine -

O,

Doamne,

ce pod de-mplinire mă ține

legată de tine

bărbat al meu

care curbă

semnul cuvântului în el

cerc firav de inel

de

smirnă

aduce-te tu te-ar aduce de dor

luminii

în prag de lumină

har

tu

adu-mi

în lacrimi

şi

paşilor mei de toamnă deplină

tu

vină

să vin la lumină

 

 

 

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769