despre relativitatea adverbelor
niciodată
dar absolut
niciodată
nu vom ştii de unde
a început
şi unde sfârşeşte
începutul
care se sprijină pe
umerii sfârşitului
niciodată
dar absolut niciodată
nu vom ştii care a fost mai întăi
noaptea căreia i
s-a părut grea ziua
sau ziua căreia i se va sfârşi noaptea
niciodată
dar absolut niciodată
sămânța nu a crescut în adâncul copacului
dar nici copacul nu a putut creşte în adâncul seminței
niciodată
dar absolut niciodată
gândul meu nu va obosi
să poarte poemul de unde vin şi până unde mă duc
fără să aflu dacă el a fost mai întâi
sau eu
niciodată
dar absolut niciodată
nu va fi niciodată
ci doar
cândva
undeva
cumva
toate trecute de niciodată
printr-o poartă
care s-a închis subit
să ningă ochilor
durerea facerii
prin țipătul fără
de trecut
al celui care
începe
să curgă
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu