visul pictat cu umbre

 

visul pictat cu umbre

 

 

 

 

cutele timpului  se strângeau dimineața după colțurile tristeților

și se împleteau cu zorii

luam cântecul cocoșilor și băteam zorii în cuie

între două curgeri visam că mă iubesc cu icoanele

și auzeam o voce repetându-mi obsedant

 

în noaptea asta te vei iubi cu o icoană

în noaptea asta

te va fi iubind o icoană

 

erau descălecate Floriile

și eu simțeam eternul ca un parfum de femeie

 

și mirarea mea se prefăcea in vis

și visul meu se prefăcea în mirare

și se aprindeau în flori din flori din flori din flori

ritualice curbe

 

aveam senzația că trăiam ceea ce am mai trăit când voi mai trăi ceea ce trăiesc

ultimele mele crâmpeie de vis îsi desfăceau aripile

și se îmbrăcau într-o lumină cloș

și cu trupul fierbinte al femeii de lângă mine

cu care îmi desenam cu tandru curgerea mea de piatră

adormeam din nou muiat în mângâierile valurilor perdelei

care se zbătea să sară peste pervazul despicat de umbre

 

peste drum de semn

o gară sorbea deja trist

suburbii de pași scâlciați

nici tu nici tu nici tu

 

nici nu mai știam cum aș fi putut lua puntea

dintre treceri

nici nu mai știu cum ne-am mai fi putut întâlni

 

lasă-mi o gară gaj

zicea ea

 

și lăsa urme de nopți împinse pe scrâșnet

 

tu esti lucrul meu simplu - zicea ea sofisticată ca un alb de floare de prun

 

iar eu îi răspundeam din lăuntrul ecoului

 

te numești femeie

și te împarți numai la iubire și durere

de aceea te înfloresc în fiecare zi

 

cum să îți explic că iubirea nu poate fi un păcat

 

 

din când în când

icoana din vis

mirosea a eternitate

precum în poem

 

cuvântul care arde în candela de pe zid

iubindu-mă cu icoanele

de Florii

mă ardea

mă transforma încetul cu încetul

in respirația sacadată unui ritual

de iubire

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://www.buzzsprout.com/1760769

În podcast recită autorul