pasăre pasăre cuvintele din inima mea
ne
iubim
aici
în țara
cuvintelor cele
în
formă de țărm
nu
ai înțeles
femeie
a mea
aici
stăm noi pe pământul nostru
desculți
de scuturi
și
ne uităm unul la celălalt
spre
completare de respirație
respirăm
cu dificultate unul fără celălalt
așa cum dormim pe jumătate
când nu suntem jumătate
stai
să dau eu cu fericirea asta de creierii capului
să vezi
cum sar poemele în toate țărmurile mărilor
cele
de toate ocrotitoare
întregului
celui
întreg
e
complicat să vorbesc despre întreg
știi
mămăliga
o făcea bunică-mea Smaranda
mesteca vârtos în buricul zilei
și focul mușca din degete
și
soarele amiezii mușca din chipul ei cel fără de chip
era
toată o ană asemenea tuturor anelor pământului
și
mălaiul pufnea pre limba lui de margine a lutului
până
devenea rotund
și
Smaranda îl lua și-l răsturna pe fundul de lemn
și
Ieremia lua o ață din cui
și
tăia cubul mămâligii în numele
Tatălui
și-al
Fiului
și-al
Sfântului Duh
ți-am spus să-ți faci cruce mă țâncule
să nu mănânci așa a proasta
fără suflet
și
toți ne repezeam la mâncarea aceea țărănească
și
mâncam din ziua de lut a neamului meu
și
trăiam cu chipul fericirii tatuat pr palmele noastre bătătorite de muncă
și
de lacrimi
și
de iubiri
și
de obiceiuri
uite
așa
îmi
sprijin eu sărutul de patimă a pământului
de țâțele
tale fierbinți de femeie a mea
și
scriu cu tăcerea mea de bărbat
pe
tăcerea ta de femeie
din
neamul tău de femeie
pasăre
pasăre
pe urmele curgerii noastre cresc poemele
cuvintelor din inima mea
@ndrei
filip ©onstantin burdușa™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu