alean provincial

 

 

am mai murit de un sărut

m-am ofilit de teamă

că respirarea ta va dispărea în zori

se lasă sânul tău de-o rază

pe o geană

se crapă timpul meu în sute de fiori

 

la țărmul tău

femeie

eu întomnesc de-o viață

iubirea mea lăsată să susure pe panã

poemul meu adorme pe țărm de dimineață

iar trupul tău miroase a patimă de mamă

 

am mai zidit eternul în zidul trist c-o ană

am mai legat de păsări un șchiop de curcubeu

din moarte doar tăcerii ii dau acum de seamă

cu preacuvinte rupte din patime de zeu

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

2 octombrie 2020

pe-nserat la Fundătură