În loc de testament
Să te
întorci când tremură o frunză
Să
șchiopătezi când a murit o floare
Să-ngenunchezi
când un copac se frânge
Să
simți durerea norului ce doare
Să te
apleci când plânge o secundă
Să
plângi când zborul cade în uitare
Să urli
când trăirea e imundă
Să te
cutremuri când tăcerea moare
Să fii
doar tu cînd alții sunt doar alții
Să
pleci doar tu când alții au venit
Să fii
mereu același între frații
Aceluiași
pământ de jefuit
Fii
ochiul verii care boare lasă
Fii
cerul nopții ce-nvelește seara
Fii
pruncul cel senin ce a-nflorit acasă
Fii
mâna care-așează între țărmuri marea
Să te
întorci când tremură o frunză
Să
șchiopătezi când a murit o floare
Să-ngenunchezi
când un copac se frânge
Să fii
doar tu acelasi oarecare
Ce face
dimineața să surâdă
pe prag
de rugăciune la culcare
@ndrei
filip ©onstantin burdușa™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu