amanta
perfectă
cel mai mult îmi iubesc durerea
îmi iubesc durerea pentru că ea nu mă
părăsește niciodată
este amanta perfectă
nepretențioasă
nerafinată
și nedespărțită
dintre toate femeile pe care le-am iubit
și le-am avut
sau m-au avut
sau și una și alta
sau nici una nici alta
singura care mi-a rămas alături a fost
durerea
durerea aceea surdă și înfundată din
capul pieptului
pe
care o simt permanent
ca
pe un pandantiv prea mare și prea greu
de
nu mă lasă să respir
și
când apuc o gură de cer o fac greu
întretăiat
întretăiat
îmi duc și zilele
și
mai ales nopțile
de
care atârn ca de un fir de pai
miroase
copt a mălin
prin
părul tău de șoaptă
și
eu nu știu decât să dor
să
dor și să fiu durere
durerea
mă strigă de la un capăt la altul al fiecărui drum
al
fiecărui pas
de
parcă tot orașul a luat foc
și
arde
și
pute tot putregaiul lumii
ca-ntr-un
iad infinit
(ați
observat că nicăieri nu se vorbește de nesfârșirea iadului
de
nesfârșirea durerii?)
calc
pe cioburi de sticlă și strig a lumină filtrată strâmb
prin
lacrimi descusute la îngeri
aș
vrea să pot spune ceva
dar
cuvintele nu se mai potrivesc în cuvinte
plesnesc
pe la încheieturi
zac
dezlegate la șireturi
pe
marginea de sulf a iubirii
și
îmi aduc aminte
că
am mai trăit asta
într-o
altă durere
sau
poate tot asta
cu
un alt chip
cu
un alt zâmbet
cu
un alt sărut
cu
un alt parfum
cu
o altă tăcere de lună îndoită de valuri
de-o
mie de veacuri mă doare durerea de-a iubi
și
eu constant și tandru
te
dor de durere
femeie
te
dor de durere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu