trădată de patimă
respir
cu sufletul îngălbenit
respir
aerul rece al unei ierni care va să între
definitiv
în carnea mea
respir
sorb
însetat
sărutul amar
din ciutura care coboară lin
în fântâna lacrimilor vii
înghit nesățios clipa născută ca să fim
și să pierim deodată
în aceeași urmă de vânt
în tainele cântului meu de miază-noapte
ca într-un dans rebel de iepe neîncălecate
ninge sărat cu clipe de noapte
neincepută vrajă
nestrunita inimă năpădită de iedera teamei
de-a fi ființă
de-a fi dor
ca și cum devenirea ar durea
cu puterea fiecărui sărut
cu pasiunea fiecărei îmbrățișări
cu nesfârșirea fiecărei prăbușiri
în neantul unei clipe
clipă de clipă
pleoapă de pleoapă
ca o aripă de pasăre înjunghiată de zbor
trădată de patimă
mult prea ușor
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu