Lecția despre
ultimul bărbat al ultimei femei. A optzecişişasea.
întoarce-te - zise
întoarce-te înlăuntrul zborului
şi aripilor tale
intoarce-te
şi scrieți tăcerile pe buzele mele
cu otrava sărutului tău descompus în aşteptările
în care-mi îngrop toamnele de-a valma
într-o neîmpăcată rătăcire
a drumului
rescrie-te pentru mine - zise
încă pierdută în
suspine
când ziua curgea deja invers rătăcindu-se între orele
puse otova
iar noaptea picura în suflet sângerie
a lună muşcată de sân -
întoarce-te îți spun
la țărmul aşteptărilor mele bătrâne de un secol
ți-am păstrat chipul tânăr şi trupul neprihănit
şi sufletul
sufletul l-am dezlegat şi i-am
dat drumul să alunece
în miezul fântânii din pasăre
să cugete zborul în curgere
să cugete iubirea în plângere ca
rod
aurie ca mierea
cu respirație de crin
şi cu privirea nescrisă încă
atât e de pură
încât lumina n-a scris nimic pe retină
ca un vis
ca un vis aprins într-o răscruce de ape
privirea s-adape etern
cu fervoare
din sunete curge-va şoapte răscoapte
şi sibilinic mişcarea să curgă
spre noapte
aproape curb
ca o aripă care plânge a țărm
divin şi celest
duios şi majestuos
neîntrecut de alb
până la neprihănire
O,
Doamne,
ce lumină iubirea asta a mea devine -
zise ea către el
când lumea a trecut spre sine -
O,
Doamne,
ce pod de-mplinire mă ține
legată de tine
bărbat al meu
care curbă
semnul cuvântului în el
cerc firav de inel
de
smirnă
aduce-te tu te-ar aduce de dor
luminii
în prag de lumină
har
tu
adu-mi
în lacrimi
şi
paşilor mei de toamnă deplină
tu
vină
să vin la lumină
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu